Ce este preeclampsia și cum se manifestă

Sarcina este o perioadă magică, plină de așteptare și bucurie. Cu toate acestea, uneori poate aduce și anumite provocări pentru sănătatea viitoarei mame. Una dintre aceste complicații serioase, dar, din fericire, relativ rare, este preeclampsia. Aceasta este o afecțiune care necesită o atenție sporită și o intervenție la timp. Înțelegerea a ce este preeclampsia, cum se manifestă și ce măsuri trebuie luate este esențială pentru fiecare viitoare mamă. La urma urmei, informarea este primul pas către o sarcină sigură și un bebeluș sănătos. Despre asta și multe altele citiți pe larg pe imom.today.

Noi, la imom.today, înțelegem cât de important este să fii informată, de aceea în acest articol vom examina în detaliu toate aspectele preeclampsiei: de la cauzele și simptomele sale, până la metodele de diagnostic, tratament și prevenție. Ne propunem să vă oferim informații complete și ușor de înțeles, astfel încât să puteți recunoaște riscurile potențiale și să solicitați ajutor medical la timp.

Ce este preeclampsia?

Preeclampsia este o complicație gravă a sarcinii, caracterizată prin tensiune arterială crescută și prezența proteinelor în urină (proteinurie) după săptămâna a 20-a de sarcină. În unele cazuri, chiar și fără proteinurie, preeclampsia poate fi diagnosticată în prezența hipertensiunii arteriale și a altor semne de disfuncție a organelor, cum ar fi rinichii, ficatul, creierul sau sângele.

Este un sindrom multisistemic, ceea ce înseamnă că afectează multiple sisteme ale organismului. Este una dintre principalele cauze de morbiditate și mortalitate maternă și perinatală la nivel mondial. Cauza exactă a preeclampsiei este încă necunoscută, dar se crede că este legată de o dezvoltare anormală a placentei în stadiile incipiente ale sarcinii, ceea ce duce la tulburări ale fluxului sanguin și ale funcției vasculare.

Diferența dintre preeclampsie și hipertensiunea gestațională

Este important să se facă distincția între preeclampsie și alte forme de hipertensiune în timpul sarcinii:

• Hipertensiunea gestațională: Aceasta este o creștere a tensiunii arteriale care apare după săptămâna a 20-a de sarcină, dar fără proteinurie și alte semne de afectare a organelor. De obicei, această afecțiune dispare după naștere.
• Hipertensiunea cronică: Aceasta este tensiunea arterială crescută care a existat înainte de sarcină sau s-a dezvoltat înainte de săptămâna a 20-a de sarcină. Femeile cu hipertensiune cronică au un risc crescut de a dezvolta preeclampsie suprapusă.
• Preeclampsia: Se caracterizează prin hipertensiune și proteinurie sau alte semne de afectare a organelor.

Cum se manifestă preeclampsia: simptome

Unul dintre cele mai mari pericole ale preeclampsiei este că se poate dezvolta fără simptome evidente, mai ales în stadiile incipiente. Adesea, primele semne sunt descoperite în timpul vizitelor de rutină la medic, când se măsoară tensiunea arterială și se efectuează analiza urinei.

Simptomele cheie ale preeclampsiei

• Tensiune arterială ridicată (hipertensiune): Tensiunea sistolică (valoarea superioară) ≥ 140 mmHg sau tensiunea diastolică (valoarea inferioară) ≥ 90 mmHg, măsurată de două ori la un interval de patru ore sau mai mult.
• Proteine în urină (proteinurie): Prezența proteinelor în urină, indicând o funcție renală afectată.

Alte semne și simptome care pot indica preeclampsia

Pe lângă criteriile principale, există și alte simptome care pot indica dezvoltarea preeclampsiei, în special a formelor sale severe. Este important să acordați atenție oricăror modificări ale stării de sănătate și să le comunicați imediat medicului:

• Edeme: Deși edemele ușoare sunt comune în timpul sarcinii, o creștere bruscă și semnificativă a edemelor la nivelul feței, mâinilor, picioarelor sau chiar a întregului corp, mai ales dacă nu se diminuează după odihnă, poate fi un semn de alarmă. Este important de menționat că edemele în sine nu sunt un criteriu de diagnostic pentru preeclampsie, dar în combinație cu alte simptome necesită atenție.
• Dureri de cap severe: Dureri de cap care nu dispar după administrarea analgezicelor obișnuite și pot fi însoțite de tulburări de vedere.
• Tulburări de vedere: Vedere încețoșată, puncte luminoase sau „musculițe” în fața ochilor, flash-uri de lumină, pierderea temporară a vederii.
• Durere în partea superioară a abdomenului: Durere în cadranul superior drept al abdomenului (sub coastele din dreapta) sau în epigastru, care poate indica probleme hepatice.
• Greață și vărsături: Deși greața și vărsăturile sunt comune în primele etape ale sarcinii, apariția lor în stadiile târzii poate fi un semn de preeclampsie.
• Creștere bruscă în greutate: O creștere rapidă și neașteptată în greutate, care poate fi legată de retenția de lichide în organism.
• Scăderea volumului de urină: O cantitate mai mică de urină decât de obicei poate indica o funcție renală afectată.

Preeclampsia severă

Preeclampsia severă este diagnosticată în prezența unuia sau mai multor dintre următoarele criterii:

• Tensiune arterială sistolică ≥ 160 mmHg sau diastolică ≥ 110 mmHg.
• Proteinurie progresivă.
• Scăderea numărului de trombocite (trombocitopenie <100.000/μL).
• Disfuncție hepatică (creșterea nivelului enzimelor hepatice).
• Insuficiență renală (creșterea nivelului de creatinină în sânge).
• Edem pulmonar.
• Tulburări ale sistemului nervos central (dureri de cap severe, tulburări de vedere, alterarea stării de conștiență, convulsii – ultimele fiind un semn de eclampsie).

Eclampsia este cea mai severă formă de preeclampsie, caracterizată prin convulsii care nu sunt legate de alte afecțiuni neurologice. Eclampsia este o afecțiune care pune viața în pericol și necesită asistență medicală imediată.

Factori de risc pentru preeclampsie

Deși cauzele exacte ale preeclampsiei nu sunt pe deplin înțelese, există anumiți factori care cresc riscul de dezvoltare a acesteia. Înțelegerea acestor factori ajută medicii să identifice femeile care necesită o monitorizare mai atentă.

Factori de risc înalt:

• Preeclampsie în antecedente: Dacă o femeie a avut preeclampsie în timpul unei sarcini anterioare, mai ales dacă a fost însoțită de rezultate nefavorabile, riscul de recidivă crește semnificativ.
• Hipertensiune cronică: Femeile care suferă de tensiune arterială crescută înainte de sarcină au un risc crescut de a dezvolta preeclampsie suprapusă.
• Boli renale: Bolile renale cronice cresc semnificativ probabilitatea de preeclampsie.
• Boli autoimune: Cum ar fi lupusul eritematos sistemic, sindromul antifosfolipidic.
• Diabet zaharat: Atât de tip 1, cât și de tip 2.
• Sarcină multiplă: Sarcina cu gemeni, tripleți etc. crește sarcina asupra organismului.

Factori de risc moderat:

• Prima sarcină: Femeile însărcinate pentru prima dată au un risc ușor mai mare.
• Vârsta mamei: Femeile cu vârsta de 35 de ani și peste, precum și adolescente.
• Obezitatea: Indicele de masă corporală (IMC) > 30.
• Preeclampsie în antecedentele familiale: Prezența preeclampsiei la mamă sau la surori.
• Intervalul dintre sarcini: Un interval prea scurt sau prea lung între sarcini.
• Partener nou: Uneori riscul poate fi mai mare cu un partener nou.
• Fertilizare in vitro (FIV).

Diagnosticul preeclampsiei

Diagnosticul precoce și precis este crucial pentru tratamentul eficient al preeclampsiei și prevenirea complicațiilor grave. Diagnosticul se bazează pe monitorizarea regulată și teste speciale.

Examinări regulate:

• Măsurarea tensiunii arteriale: Aceasta este o procedură de rutină la fiecare vizită prenatală. Medicul măsoară tensiunea, acordând atenție oricăror creșteri ale valorilor.
• Analiza urinei pentru proteine (proteinurie): De asemenea, este o analiză obligatorie la fiecare vizită la medic. Prezența proteinelor în urină poate fi primul semn al unei probleme renale cauzate de preeclampsie.
• Controlul greutății: O creștere bruscă în greutate poate indica retenția de lichide, care este unul dintre simptomele preeclampsiei.

Metode diagnostice suplimentare:

• Analize de sânge: Pentru evaluarea funcției renale (nivelul creatininei, ureei), hepatice (enzimele hepatice – ALT, AST, LDH), coagulării sângelui (coagulogramă, numărul de trombocite).
• Ecografia fetală: Permite evaluarea creșterii și dezvoltării fătului, a cantității de lichid amniotic, precum și a fluxului sanguin în arterele uterine și cordonul ombilical (dopplerometrie). Tulburările fluxului sanguin pot indica o funcție placentară insuficientă.
• Consultația oftalmologică: Examinarea fundului de ochi pentru a detecta modificări ale vaselor retinei care pot fi cauzate de tensiunea arterială ridicată.
• Cardiotocografia (CTG): Permite evaluarea stării fătului, a bătăilor inimii și a activității motorii.

Tratamentul preeclampsiei

Singurul tratament definitiv pentru preeclampsie este nașterea. Cu toate acestea, în cazurile în care vârsta gestațională nu permite încă nașterea, medicii aplică strategii pentru stabilizarea stării mamei și prelungirea sarcinii până la o vârstă gestațională sigură.

Principiile principale ale tratamentului:

• Monitorizare în spital: La diagnosticarea preeclampsiei, în special a formelor moderate și severe, femeia este de obicei spitalizată pentru monitorizarea constantă a stării mamei și a fătului.
• Controlul tensiunii arteriale: Se utilizează medicamente antihipertensive pentru a reduce și stabiliza tensiunea arterială. Alegerea medicamentului și a dozei este determinată individual de către medic.
• Profilaxia convulsiilor (eclampsiei): În cazurile de preeclampsie severă sau amenințare de eclampsie, se administrează sulfat de magneziu intravenos. Acesta este un mijloc eficient de prevenire a crizelor convulsive.
• Corticosteroizi: Dacă este necesară o naștere prematură (înainte de 34 de săptămâni de sarcină), se prescriu corticosteroizi pentru a accelera maturarea plămânilor fătului.
• Repaus strict la pat: Ajută la scăderea tensiunii arteriale și la îmbunătățirea fluxului sanguin către placentă.
• Monitorizarea stării fătului: Ecografie regulată, dopplerometrie, CTG pentru evaluarea bunăstării fătului.
• Decizia privind momentul nașterii: Aceasta este cea mai dificilă decizie. Dacă starea mamei și a fătului permite, sarcina se încearcă să fie prelungită până la săptămâna a 37-a. Cu toate acestea, în cazurile de preeclampsie severă, care progresează, sau de înrăutățire a stării fătului, pot fi indicate nașteri de urgență, chiar dacă sarcina este prematură. Modul de naștere (naștere vaginală sau cezariană) este, de asemenea, decis individual, în funcție de situația clinică.

Prevenția preeclampsiei

Prevenirea completă a preeclampsiei nu este posibilă, însă există măsuri care pot reduce semnificativ riscul de apariție a acesteia, mai ales la femeile cu factori de risc.

Măsuri preventive cheie:

• Doze mici de aspirină: Femeilor cu risc crescut de preeclampsie li se recomandă să ia doze mici de aspirină (de exemplu, 81 mg/zi) de la 12-16 săptămâni de sarcină și până la naștere. Aceasta ajută la îmbunătățirea fluxului sanguin către placentă.
• Nivel suficient de vitamina D: Unele studii arată că un nivel optim de vitamina D poate reduce riscul de preeclampsie. Despre aceasta puteți citi mai multe în articolul nostru.
• Controlul greutății: Menținerea unei greutăți sănătoase înainte și în timpul sarcinii reduce riscul.
• Alimentație echilibrată: O dietă sănătoasă, bogată în fructe, legume și cereale integrale, precum și limitarea consumului de sare și produse procesate.
• Exerciții fizice regulate: Cu acordul medicului, activitatea fizică moderată menține starea generală de sănătate.
• Vizite regulate la medic: Respectarea programului de controale prenatale este extrem de importantă pentru depistarea și controlul la timp a oricăror complicații.
• Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu: Femeilor cu factori de risc li se poate recomanda să-și măsoare singure tensiunea la domiciliu.

Consecințele preeclampsiei pentru mamă și copil

Preeclampsia este o afecțiune gravă care poate avea consecințe semnificative atât pentru mamă, cât și pentru copil. Este important să fiți conștientă de aceste riscuri.

Consecințe pentru mamă:

Consecințe pentru copil:

• Naștere prematură: Adesea necesară pentru a salva viața mamei, dar poate duce la complicații pentru copil legate de prematuritate.
• Retard de creștere intrauterină (RCIU): Tulburările fluxului sanguin către placentă pot duce la un aport insuficient de oxigen și nutrienți către făt, ceea ce încetinește creșterea acestuia.
• Greutate mică la naștere: Legată de RCIU sau naștere prematură.
• Sindromul de detresă respiratorie (SDR): La copiii prematuri pot apărea probleme respiratorii din cauza imaturității plămânilor.
• Necesitatea îngrijirii intensive: Nou-născuții afectați de preeclampsia maternă necesită adesea internare în secția de terapie intensivă neonatală (STIN).

Preeclampsia postpartum

Este important de știut că preeclampsia se poate dezvolta nu numai în timpul sarcinii, ci și după naștere – aceasta se numește preeclampsie postpartum. Simptomele pot apărea în decurs de 48 de ore după naștere sau chiar până la șase săptămâni după. Simptomele preeclampsiei postpartum sunt similare cu cele care apar în timpul sarcinii: tensiune arterială ridicată, dureri de cap, tulburări de vedere, dureri în partea superioară a abdomenului. Dacă aveți aceste simptome după naștere, adresați-vă imediat medicului.

Concluzie

Preeclampsia este o complicație complexă și potențial periculoasă a sarcinii, care necesită o abordare serioasă și asistență medicală la timp. Deși poate fi amenințătoare, diagnosticul precoce și tratamentul adecvat îmbunătățesc semnificativ rezultatele pentru mamă și copil. Este important ca fiecare viitoare mamă să fie conștientă de simptomele preeclampsiei și să nu ezite să consulte medicul la primele semne de disconfort.

Controalele prenatale regulate, monitorizarea tensiunii arteriale și analizele de urină sunt cheia pentru depistarea la timp a problemei. Amintiți-vă, sănătatea dumneavoastră și a bebelușului dumneavoastră sunt o prioritate. Nu ignorați simptomele alarmante, aveți încredere în medicul dumneavoastră și respectați toate recomandările sale. Acest lucru vă va ajuta să parcurgeți sarcina în siguranță și cu succes, aducând pe lume o nouă viață.